Aproape Masini

Acum avem si magazin online

Am fost la un curs festiv. Iată de ce a fost nasol.


Dacă ți se pare un articol de Vice, ai dreptate ! Pe acest mic, obscur site, se află o mică, obscură secțiune : Gândurile mele. Aici scriu off-topic, nu vorbim despre mașini. Sunt pur și simplu gândurile mele libere ( oricum nu le citește nimeni ) pe diverse teme. Nu am mai scris din decembrie aici, când nu înțelegeam toată frenezia de a face mâncare suficientă pentru 2 ani ( sau o porție medie de a Oanei Roman ) în perioada sărbătorilor, ca apoi să arunci 70% din acea mâncare. Nici astăzi nu înțeleg logica. Dar astăzi vorbim despre un curs festiv la care am participat. Sau cam orice curs festiv din România banală, România la fundul gol.




Din motive evidente, primul fiind lenea, nu am detalii despre locații și date. Așa că să incepem cu experiența mea ușor nefericită de la un curs festiv din România anilor 1217…ăsta…2017..


Nu trebuie să cauți prea mult prima experiență, așa că începem evident cu parcarea. Sau mai degrabă cu locurile de parcare. Aici nu vreau să mă iau de primărie pentru că o fac alții mai des și mai bine. Aici vreau să mă iau de mica comunitate formată in jurul acestui curs festiv. Și încep prin a mă lua de atitudinea și conduita ce ține de parcare. Evident, toată lumea parcată claie peste grămadă, 3 mașini pe 2 locuri de parcare, mașini urcate pe trotuare și scări, și nelipsitele mașini cu geamurile jos și volumul la Campionii Manelelor vol. 3 sus.  Toată lumea vrea să parcheze cât mai aproape de loc, cât mai aproape de scenă, pentru că a merge 20 de metri și a urca 3 trepte este un efort demn de cele 12 munci ale lui Hercule atunci când ai 22 de ani și BMW seria 7. Iar acel seria 7 evident că era blocat de un Logan, pentru că a merge 22 de metri și a urca 3 trepte este un efort demn de cele 12 munci ale lui Hercule atunci când ai 22 de ani și Dacia Logan. Și multe, foarte multe înjurături. Doar suntem români, ce segmentul meu de dreaptă.



Repet, înțeleg argumentul cu parcările pentru că e mult mai ușor să dai amenzi și să îți bați segmentul de dreaptă de șoferi decât să construiești parcări, și că la un curs festiv vor veni foarte mulți oameni din orașele din proximitatea Iași-ului. Cu aceste condiții, erau foarte multe mașini de IS. Nu știu cum e în alte orașe, dar la noi mentalitatea de mașină personală a rămas dominantă. Nu putem vedea alte metode mai eficiente și mai inteligente. Decât să dai 15 lei la un taxi și poate stai și la o bere cu absolventul/absolventa după, preferi să vii cu mașina, să arzi multă benzină/motorină/GPL/ulei de bucătărie ( vorbim la altă ediție despre uleiul de bucătărie ), să cauți jumătate de oră parcare ca apoi să te injuri cu necunoscuți prin parcări ascunse și improvizate. Nu mai vorbim despre potențiala cheie care poate să redecoreze tabla la mașină și nici cetățenii exotici care vor veni la spart mașini. Toate astea pentru că nu vrei să dai 20 de lei dus-intors la un taxi.



În fine, ajung la locul unde se desfășoară acest minunat curs festiv. Nebunia din parcare se amplifică pe hol : toată lumea se îmbrâncește pentru a fi cât mai în față. Am întrebat ”ce se dă?”, dar alcoolul nu era pe listă, așa că am mers mai departe. Serios, nu a fost nicio recepție la intrare. Sau locuri suficiente în sală. Sau vreo formă de ventilație. Dar toate acestea nu au fost suficiente pentru a mă întoarce din drum de la acest curs festiv. Așa că să trecem la festivitatea propriu zisă !



O atmosferă destul de timidă și de haotică. Studenții erau ocupați cu organizarea și cu ordine de a intra pe scenă, profesorii erau destul de plictisiți, prezentatorii aveau suficiente emoții încât să necesite perechi suplimentare de chiloți, iar singurii oameni atenți la eveniment eram noi, suporterii. Familie, prieteni, mașina parcată în sală, campionii manelelor vol 3. și tot așa.


Începe evenimentul : Intră decanul și prodecanul pe fir cu discursurile lor de începere a acestui curs festiv. Absolvenții sunt felicitați pentru că au ajuns până aici și primesc câteva sfaturi despre viață. Iar apoi li se spune că doar o licență  nu valorează prea mult în ziua de azi și că ar trebui să facă și un master. Înțeleg că au făcut push pentru a încuraja lumea să se înscrie la master, dar să spui că o licență nu valorează prea mult în ziua de azi mi se pare și o categorizare a muncii unor oameni, a profesorilor universitari care predau predominant la licență. Înțeleg că educația în ziua de azi nu valorează prea mult pentru români, dar nici chiar stilul ăsta barbaric de a expune o realitate pe care doar noi o acceptăm și ne-o auto-impunem.



Urmează o serie de discursuri ținute de profesori, fiecare pe variate teme. Dar majoritatea discursurilor au mers pe o temă comună : dați la master și să nu aveți speranțe prea mari pentru angajare. Înțeleg că este o realitate crudă faptul că foarte mulți absolvenți ajung să lucreze în locuri mult sub pregătirea lor sau că de cele mai multe ori nici nu reușesc să găsească un loc de muncă. Nu neapărat decent, ci doar să fie. Realitatea e că și populația tânără a Iași-ului e în picaj, cu foarte mulți tineri alegând să părăsească țara pentru ca apoi să vină angajatorii să se plângă că nu mai sunt tineri în țara asta. Oare de ce ? Cu siguranță o întrebare pe care nu se obosesc să și-o pună universitățile din România, interesul principal fiind acela de a avea cât mai mulți studenți la licență/master/doctorat, pentru că mai mulți studenți = mai mulți bani.



Dar să trecem de la realitate la curs festiv. Profesorii termină discursurile și incepe sesiunea de acordare a diplomelor : evenimentul principal. Aici a fost partea cea mai nasoală din intregul curs festiv : multă lume apatică, profesori absenți de la festivitate pentru că aveau alte lucruri de făcut și niște studenți emoționați.


Nimeni nu aplauda acești studenți, atunci când veneau în față. Poate un prieten, familia și colegii de grupă. Dar nimeni nu aplauda la nimeni altcineva decât strict pentru cine a venit. Poate de asta suntem și o societate atât de înapoiată, pentru că nu ne pasă de nimeni și de nimic. Propriul nostru interes. Chiar și atunci cand nu avem nimic de câștigat sau de pierdut suntem zgârciți și ne gândim numai la noi. Faptul că mereu suntem unul împotriva celuilalt zi de zi, asta dărâmă gradual o societate și așa șubredă.


Iar atunci când o grupă termina ceremonia, evident că toți plecau și dă-i în segmentul meu de dreaptă pe ceilalți. Deși se ruga insistent să se rămână în sală și să nu se plece ca ultimii gherțoi comunali, acest curs festiv a fost plin de gherțoi comunali. Și cel mai probabil așa e la orice curs festiv. Ți-ai văzut pe scenă pe cine trebuia să vezi și ai plecat. Și uite așa ultimele grupe ajungeau să se aplaude ele între ele, într-o sală acum goală, pentru că nimănui nu îi pasă.



Concluzie ? Acest curs festiv a fost ușor nefericit față de anii precendenți pentru că avem de a face cu o societate care nu mai are nevoie de tineri absolvenți. Profesorii știu asta, de aceea au interes doar pentru a face rost de niște oameni in plus la master altfel li se inchid departamentele. Absolvenții știu asta. Angajatorii din Iași știu asta. Singurii oameni optimiști sunt părinții, pentru că acum copii lor au absolvit facultatea !


Dar totuși acel spirit al absolvirii nu era prezent. Nu s-a simțit a fi un eveniment special care să fie dedicat și celebrat absolvenților. A fost un eveniment plin de emoții pe scenă și nepăsare.


Ceea ce este un mare păcat. Pentru că foarte mulți studenți chiar erau extrem de bucuroși și emoționați. Cu siguranță erau acolo, pe scenă, studenți care au dat 110% în facultate, oameni care chiar au muncit și au sacrificat pentru acea diplomă.


Așa că te rog, societate, în numele acestor absolvenților și acestei generații, nu sacrificați această generație minunată ! Nu o trimiteți în străinătate, pentru că acum este nevoie de tineri educați mai mult ca niciodată !


 


Scrie un raspuns

CE SE INTAMPLA PE aproapemasini.com

CE SE INTAMPLA COMENTATORULE?
ARHIVA