Peugeot 406, un Peugeot de moda veche facut pentru a parcurge distante astronomice, spre deosebire de Peugeot-urile moderne care sunt facute pentru a parcurge distanta parcare – service – service pentru ca nu mai pleaca de acolo.
Francezii intotdeauna s-au priceput la a face masini din spectrul auto de jos. Masini ieftine, simple, fara prea multa tehnologie si destul de fiabile. Asta e ca si cum ai spune ca un Nokia 3310 e un telefon mai bun decat un smartphone. Normal ca e, nu se strica pentru ca nu are ce sa se strice. Si cu toate astea Peugeot 406 a reusit ca sa isi dea cumva cu tesla in testicule la unele motorizari, pentru ca pe linia de ansamblare au adus clovni, nu mimi.
Totusi, inainte de a il impinge pe Peugeot 406 pe scari, trebuie sa ne uitam putin si la competitie. Pe vremea aia, 406-ele trebuia sa se paruiasca cu Mondeo II, cu A4 B5 si cu Passat B5. Practic, daca pui in perspectiva si te uiti la masinile de atunci, 406 nu sta CHIAR atat de rau. Plus ca ai fabulosul 406 coupe. Ai vazut un Passat B5.5 coupe? Nu? Nici nu vrei sa vezi.
Plus ca masina asta o luat prin 2000 premiul pentru cei mai multi km facuti cu un plin, 2350 de km. Probabil cauta cel mai apropiat service care sa accepte sa lucreze pe un Peugeot. Oricum, avand in vedere preturile si dotarile, 406 ramane o alegere decenta in ziua de azi, mai ales daca iti asumi faptul ca o berlina din 2000 si cu 2 miliarde de km la bord nu e perfecta. Doar Simona Patruleasa e perfecta si nu cred ca are 2 miliarde de km la bord. Sper.

Benzina
Diesel


Da, are cateva probleme, dar dupa 45 de ani de cand se produce, cui ii pasa? Ce se strica ori e ieftin ori e non-esential. E o alternativa viabila la Passat B5 care e la jumate de pret, dar oare suntem noi dispusi sa renuntam la statutul social in favoarea practicalitatii? Eu as zice ca da, pentru ca atunci cand bugetul tau pentru o masina se exprima in lei si nu depaseste 4 cifre, atunci nu e loc de statut social. Iar pentru afirmatia asta voi fi cel mai probabil deportat din Romania. La revedere domnule prim ministru!
Ce motoare recomand? Pentru benzina recomand fabulosul 2.0 benzina de 136 de cai pentru ca a dovedit ca se invarte pana la infinit. Cat despre diesel, avem si aici legendarul 2.0 HDi de 90 de cai, echivalentul francez al 1.9 TDI ALH-ului de la VW si care e la fel de bun.
Similar Articles
Salutare, Am vandut in vara lui 2020 un peugeot 406 break 2.2 hdi 131 cp 340mii km an fab. 2001. Am folosit masina din 2006, masina adusa din Germnaia. A mai avut pret la vanzare (cca 1000eur); initial am vrut sa vand masina la dezmembrari (impozit mare, taxe, RCA) plus intretinere. Ca o parere generala: masina este foarte fiabila; am tras de masina dar am si facut service-urile la zi sa zic asa. Motorul inca trage, (lejer 150 km/h pe autostrazi), filtru particule schimbat pe la 230mii km cu unul nou. Totul era functional pe masina la varsa ei de 19 ani! Pacat ca a aparut rugina, si probleme la caroserie. In plus erau niste erori la senzori abs. Cumva imi pare rau ca am vandut masina. Motorul torcea ca o felina:)) sa zic asa. In schimb am achizitionat in 2019 din Germania un peug.508 SW 2.0 bluehdi din 2017 180 cp, cutie 6 tr. automat, intretinut, curat etc. Sa vad cum se comporta. Masin merge perfect, comfort, calitate interior, putere motor. Este un diesel decent. La drum intins zboara!! Ma bat pe sosea sa zic asa cu multe modele nemtesti si face fata cu brio! Ceea ce pot afirma este faptul ca motorul lui 508 nu suna atat de fain decat cel al vechiului peugeot 406. Numai bine:))
Coupe-ul e o capodopera Pininfarina, si mi-am dat seama cat de elegant e abia cand l-am vazut parcat langa un E36 coupe si un CLK (masini de generatie comparabila). Pur si simplu le eclipsa, si alea cica aveau statut de premium…
Un alt 406 (break, HDI) facea taximetrie cand m-am urcat in el, avea tabla indreptata cu toporul si 998.000 de km pe ceas. Si zicea taximetristul ca ar schimba-o dar masina nu vrea sa moara. Si am mai vazut-o o vreme pana sa dispara definitiv din trafic…
Alte vremuri, Peugeot!
Interesanta masina!
E una in satul meu natal, pe care o stiu de cel putin 15 ani si am vazut ca inca o foloseste proprietarul!
Candva, de mult, arata chiar bine!
Din amintiri… Cum am cumpărat lecția vieții pe patru roți – varianta Peugeot 406 În 2008, după o relație lungă și… tulburătoare cu o Dacia 1310, am simțit că merit mai mult de la viață. Așa că m-am prezentat, plin de speranță, într-un parc auto, unde am întâlnit o frumusețe franțuzească: un Peugeot 406, an 2003, cu 233.000 km la bord. Elegant, solid, doar „puțin” obosit. Mi-am zis: „E parc auto, nu vreo tarabă de mașini la negru. Sigur au verificat-o, poate au pus și o lumânare la motor, în semn de binecuvântare.” N-am întrebat nimic. Un test drive de 5 minute, vânzătorul m-a privit în ochi și a spus: „E bună, boss.” Iar eu am zis: „Atunci o iau.” Ce a urmat? Un parteneriat toxic, în care eu plăteam… și Peugeot-ul suferea. Am ținut mașina mai mult în service decât în parcare. Cred că mecanicul meu a început să mă treacă în bugetul lui anual, direct la venituri sigure. Lista de probleme, încă de la început: Airbagurile erau sărite, așa, direct, fără vreo tentativă de mascaj. Planșa de bord părea o scenă post-explozie. Martor ABS aprins. Aer condiționat defect – practic o seră mobilă vara. Direcție cu personalitate – mergea unde voia ea. Jante lovite pe interior (cum a reușit?!). Volantă… pentru că 2.0 HDi. Și cireșica de pe tort: fusese taxi. Și mai suferise și un accident major. Totuși, motorul mergea impecabil. Era ca un veteran de război: știrbit, obosit, dar cu inima bătând perfect. …am ținut-o vreo 10 ani. Pentru că, deși Peugeot-ul meu era o combinație între Frankenstein și Trabant, am ajuns să-l exploatez intens: condus exclusiv urban; opriri și porniri frecvente; distanțe scurte, drumuri grele. A rezistat. Deși am băgat bani în el cât într-o garsonieră de provincie, l-am ținut aproape. Atât de aproape încât am decis să mai cumpăr unul. Runda II Am mai cumpărat (pentru tata) un 406 combi, din 1999, 2.0 HDi, roșu. Mașina fusese taxi în Anglia. Avea conversie de la volan pe dreapta pe stânga: oglinzi, ștergătoare, bord, pedalier – tot pachetul. Istoric? Evident, necunoscut. Ce știam sigur: în România făcuse vreo doi ani de tractări auto. Ca echipare, era aproape de top, mai puțin cutia automată. Iar ca fiabilitate… acesta a fost ca un tanc. Concluzie Lecția din 2008, am plătit-o în rate – prin nervi, bani și timp. Dar am învățat mai multe despre mașini, oameni și încrederea nefondată. Peugeot 406-ul acela a fost, fără îndoială, cea mai scumpă lecție din viața mea. Și, sincer, parcă nu regret. Fără el, probabil aș fi fost și azi client fidel la „merge și-așa SRL”.